,,Ne fură francezii apă din Lacul Vidraru”, ,,ne bagă președintele în război”, ,,ne vând țara străinilor”: câte dintre aceste conspirații și nu numai ați auzit în ultimele luni? În România ultimilor ani, lupta pentru „adevăr” nu se mai dă doar în instituții: s-a mutat pe ecranele pe care le purtăm zilnic după noi. Cele mai bune arme ale dezinformării sunt telefoanele mobile și televizoarele, unde zilnic sunt plantate semințele neîncrederii. 

Aparent, nici în viața reală nu mai există scăpare din calea dezinformării: la coadă la magazin, în sala de așteptare a medicului de familie, oriunde ați merge auziți fake-news. Astfel, sub masca patriotismului și a suveranității, o parte din opinia publică este hrănită zilnic cu frici fabricate, conspirații și narațiuni menite să slăbească încrederea în democrație și în parteneriatele occidentale. 

De la pandemie până la războiul din Ucraina și mai nou la anularea alegerilor prezidențiale, dezinformarea a devenit o armă care fragmentează societatea, radicalizează discursul și pune la încercare rezistența la manipulare a fiecăruia dintre noi. Cum s-a ajuns aici și ce putem face? 

Istoria dezinformării în România: de la propagandă la rețele sociale

Dezinformarea nu este un subiect nou în România: a fost sădită de zeci de ani și s-a întins ca un flagel care astăzi pare că este tot mai greu de stopat. Cum s-a ajuns totuși în acest punct? 

Dezinformarea în perioada comunistă

Să ne întoarcem în timp, în anii ‘50, când România încă era subordonată URSS. Încă de atunci, a încolțit ideea că Vestul este dușmanul suprem: occidentalii și americanii (numiți imperialiști) vor să atace România, sunt spioni, sabotori, iar singura salvare este URSS. 

Chiar și după 1964, când România se rupe de influența rusească, propaganda și flagelul dezinformării continuă să portretizeze Vestul drept dușmanul suprem, cu narațiuni precum ,,bunurile României au fost furate de englezi, francezi, austrieci” și ,,românii sunt singurii stăpâni ai țării”. 

În anii ‘70, minciunile despre Occident se amplificau, iar propaganda spunea că țările din vest trăiesc în criză, pe când românii prosperă pentru că muncesc. Totodată, se spunea că vestul este decadent moral din cauza crimelor, șomajului, drogurilor, pornografiei etc. Românii se fereau să aibă contact cu străinii. 

Din păcate, anii ‘80 au fost cei care au provocat cel mai mult rău din punct de vedere al dezinformării. În rarele ocazii când erau prezentate știri din Occident, acestea erau negative: proteste, greve, violențe. Totul pentru a consolida narațiunea că românii sunt muncitori și Vestul vrea să distrugă țara. Se inducea și ideea că lipsurile erau cauzate de străinii care fură țara. 

Dezinformarea imediat după căderea Comunismului

Probabil mulți se așteptau ca după căderea Comunismului, acțiunile de dezinformare să înceteze, însă din păcate nu s-a întâmplat așa. La începutul anilor ‘90, anumiți actori politici au continuat narativa despre Vestul decadent și despre cât de importantă este suveranitatea poporului român. 

Având în vedere că nu existau standarde jurnalistice sau organizații care să sancționeze informațiile din mass media, atât la televizor, cât și la radio sau în ziare, știrile false erau lansate zi dupa zi. Nu a ajutat nici apariția ziarelor de tip tabloid, care se vindeau ca pâinea caldă. 

În anii 2000, televiziunile au început să transmită știrile în regim live și astfel au implementat ,,breaking news”. Inițial, era folosit doar pentru a anunța evenimente grave, care se întâmplau în direct sau despre care se afla pe moment. Ulterior, anumite televiziuni și-au dat seama că poate fi un instrument de manipulare și au început să ruleze non stop burtiera cu breaking news și să schimbe doar titlul. 

Cu toate că televiziunile au fost și vor rămâne unul dintre pilonii dezinformării, totul se schimbă în momentul apariției rețelelor sociale. Având în vedere că abia de curând au început să intre sub incidența legilor audio-vizualului, au reprezentat cea mai puternică armă de manipulare. Cel mai bun exemplu este Tik-Tok, unde se regăsesc cele mai multe teorii ale conspirației. 

De ce sunt românii sensibili la dezinformare? 

După ce am prezentat cum a evoluat dezinformarea încă din vremea Comunismului, ar putea fi ușor de înțeles de ce sunt românii sensibili la dezinformare. Cu toate acestea, lucrurile nu sunt atât de simple. 

În primul rând, principala narativă care a servit mereu dezinformării este cea suveranistă, care cuprinde teme sensibile: frica de străinii care vor să fure țara, care vor să ne îmbolnăvească, vor să ne fure copii, vor să ne schimbe identitatea și orientarea sexuală. Adăugăm și elemente religioase și conspirații care spun că țara noastră este leagănul civilizației, poporul ales, Grădina Maicii Domnului și tabloul este complet. 

Apoi, intervine neîncrederea în instituțiile publice, în reprezentanților acestora și în mass-media. Având în vedere situația politică din România de după căderea Comunismului, nu este de mirare că oamenii tind să nu aibă încredere chiar și în politicienii bine intenționați. 

Am menționat și apariția rețelelor de socializare care au înlesnit propagarea manipulărilor mediatice. Chiar dacă există politici clare, care nu permit publicarea informațiilor false, din păcate, de cele mai multe ori, acestea sunt mascate foarte bine și trec de filtre sau de verificarea manuală. 

Nu în ultimul rând, trebuie să menționăm cele trei evenimente care au accelerat răspândirea dezinformării în România: pandemia de Covid-19, războiul din Ucraina și anularea alegerilor prezidențiale din 2024. Acestea au fost terenul perfect pentru sute de fake news-uri care au sădit neîncrederea românilor în tot ceea ce înseamnă instituții publice. 

Cine sunt principalii dezinformatori

Pentru a combate efectele dezinformării și știrile false, ar trebui să înțelegem mai bine cine sunt principalii dezinformatori. Aceștia au evoluat de-a lungul timpului, deși au păstrat aceleași narative. 

Cei care au cel mai mare impact în rândul populației sunt politicienii populiști, care se declară suveraniști. Aceștia se plasează anti-sistem, cu toate că au făcut sau încă fac parte din sistemul pe care îl critică. Sunt politicieni vechi sau noi, care au câștigat popularitate și locuri în instituții publice doar bazându-se pe propagandă, nu pe acțiunile întreprinse de ei. 

Chiar dacă este un subiect dureros, la dezinformatori putem include și unii slujitori ai Bisericii. Așa cum este bine-cunoscut, Biserica este una dintre instituțiile în care românii au cea mai multă încredere și nu de puține ori am văzut discursuri ale unor preoți care amestecă politica și credința. 

Probabil cea mai greu de dezbătut categorie de dezinformatori sunt specialiștii care par că au uitat ceea ce au studiat de-a lungul a zeci de ani sau care își lasă credințele personale să acapareze noțiunile științifice. Aici pot fi incluși medicii și lucratorii din domeniul sanitar care spun că nu există virusuri, bacterii, că medicamentele fac rău și multe altele, foști militari care împrăștie dezinformare despre conflictele militare, avocați care denaturează modul în care funcționează justiția și chiar prezintă diferit legile și lista poate continua. 

O altă categorie de dezinformatori este reprezentată de site-urile de știri alternative care nu au o identitate clară, nu poate fi verificat cine deține site-ul și nici nu apar numele celor care scriu știrile. Acolo, părerile și conspirațiile țin loc de știri obiective și, din păcate, sunt citite de tot mai multe persoane în fiecare zi. 

Să nu uităm și de persoanele publice (vedetele) și influencerii care împrăștie propagandă din proprie inițiativă sau în cadrul unor campanii platite (a se vedea campania de anul trecut de pe Tik Tok, în favoarea lui Călin Georgescu). 

De asemenea, este bine de știut că deși mulți dezinformatori invocă libertatea de exprimare când răspândesc conspirații, Constituția României specifică în mod clar unde începe și unde se termină această libertate, așa cum am explicat în clipul Libertatea de exprimare in contextul raspandirii extremismului.

Lupta împotriva dezinformării: cum deosebești conspirații de informații reale 

Având în vedere tot ce am expus anterior, ar putea părea destul de dificilă deosebirea unui fake-news de o informație reală. În realitate, cu puțină răbdare, toate miturile și minciunile pot fi demontate. 

Să luăm ca exemplu unul dintre cele mai recente cazuri de conspirații: francezii fură apa din Lacul Vidraru. Ce s-a întâmplat de fapt? Pentru prima dată de când a fost construit, s-a anunțat că se va goli lacul de acumulare pentru lucrări de întreținere și consolidare a barajului. Acest lucru poate fi consultat pe site-urile oficiale ale instituțiilor, unde se menționează ce fel de lucrări vor fi desfășurate și durata acestora. Totul este transparent, iar chiar dacă pentru persoanele care cred conspirații pare greu de crezut, instituțiile statului nu pot minți în documentele oficiale. 

Mic ghid pentru combaterea dezinformării

Acesta a fost doar un mic exemplu despre cum poate fi demontată o dezinformare. Iată ce mai puteți face dacă aveți dubii despre o știre sau o informație: 

• verificați sursa: cine a publicat informația, care este reputația persoanei, există documente oficiale care să susțină știrea;
• analizați titlul: dacă este unul alarmist sau emoționant, sunt șanse foarte mari să fie conspirație;
• verificați din mai multe surse: înainte de a crede o informație, verificați dacă există în cel puțin trei surse credibile (o instituție a statului, o instituție acreditată din afara țării, un trust media acreditat etc.); 
• puteți utiliza și site-uri de specialitate care demontează principalele știri false, cu argumente și documente oficiale;
• treceți informația prin filtrul propriu: din cauza felului în care sunt împachetate fake-news-urile, uneori este nevoie să analizați știrea și din perspectiva scepticismului.

Dacă o știre pare alarmistă, cum ar fi ,,România intră în război pe data de…”, puteți fi siguri că este o conspirație, deoarece războaiele nu au programare și nici nu se anunță la televizor.

Acestea fiind spuse, de fiecare dată când auziți o informație care vă stârnește interesul, dar despre care nu știți dacă este adevărată sau nu, căutați mai multe surse pentru a o confirma sau infirma. Nu vă bazați doar pe televiziuni și social media!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce s-a întâmplat în România în ultima săptămână, citește Știrile Janghinoase! Sunt informații verificate din mai multe surse, care încearcă să combată dezinformarea.