În ultimii 25 de ani, România a așezat în lege o serie de linii roșii pentru a limita revenirea simbolică și practică a fascismului, a mișcării legionare și a ideologiilor care le însoțesc. Ordonanța de urgență 31 din 2002, ulterior actualizată, interzice organizațiile, simbolurile și faptele cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și sancționează promovarea cultului persoanelor vinovate de crime de război ori infracțiuni contra umanității. În 2015, Parlamentul a întărit dispozitivul prin Legea 217, clarificând și extinzând aria interdicțiilor, inclusiv în ceea ce privește cultul public al unor personaje ale regimului Antonescu și al Mișcării Legionare. Aceste repere legislative nu sunt simple norme pe hârtie, ci au dat posibilitatea procurorilor și judecătorilor să reacționeze atunci când glorificarea trecutului fascist a încercat să reintre în spațiul public cu un chip rebranduit.
Cadre care țin gardul ridicat. Legea, memoria și linia roșie trasată după 2000
În paralel cu interdicțiile tematice din OUG 31, Codul penal a introdus instrumente generale pentru a tempera accelerarea urii. Articolul 369 sancționează incitarea publicului la violență, ură sau discriminare împotriva persoanelor ori categoriilor protejate, ceea ce a permis sistemului judiciar să abordeze și cazurile în care mobilizările extremiste se ascund în spatele unei retorici ambigue. Împreună, aceste prevederi plasate în zona dreptului penal și a legilor speciale au creat un cadru coerent de prevenție și sancțiune, cu efecte directe asupra modului în care actorii publici își calculează mesajele, simbolurile și acțiunile.
După 2021, Guvernul a încercat să treacă de la reacție la prevenție, asumând o strategie națională pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură, cu mecanisme de monitorizare și rapoarte anuale de progres. Raportările transmise către instituțiile europene arată o trecere graduală de la intervenții punctuale către programe de formare pentru poliție, parchet și magistrați, precum și către dezvoltarea unor instrumente de monitorizare a mediului online. Aceste măsuri nu anulează riscurile, dar arată că statul a înțeles că extremistul de astăzi acționează în rețele și pe platforme digitale, într o interfață mult mai fluidă decât marșurile de stradă din anii două mii.
În fine, monitorizările anuale ale Institutului Elie Wiesel semnalează că discursul antisemit și recuperarea simbolică a unor figuri interbelice nu dispar, ci se adaptează. Rapoarte recente notează vârfuri de intensitate în perioade electorale și în momente de criză geopolitică, iar recomandările pledează pentru o combinație de educație, reacție legală promptă și igienă a spațiului public. În oglindă, datele OSCE despre infracțiuni motivate de ură din România indică o realitate cu raportări sporite, dar și cu o zonă largă de abuz non penal care necesită instrumente non penale, de la reglementarea platformelor până la alfabetizare media.
Surse:
https://www.inshr-ew.ro/wp-content/uploads/2020/05/Raport-monitorizare-20-IULIE-2023.pdf
De la uniforma de altădată la tricoul de astăzi. Grupări, simboluri și spațiul public
Primele două decenii după 2000 au văzut mai puțin marșuri masive și mai mult o ostilitate difuză, susținută de grupări mici, dar persistente, care au reciclat simboluri interbelice sau au propus înlocuitori cu mesaj similar. Profilurile acestor curente s-au construit în jurul unui motiv previzibil pentru regiune: nativism religios, purism cultural și șovinism geopolitic. Ghidurile dedicate monitorizării însemnelor și codurilor extremei drepte explică felul în care seturile vizuale și sloganurile migrează din istorie în prezent, folosind ambiguitatea designului sau stratageme de negare pentru a trece de filtrele legale și sociale. Schimbările au mers de la bannere cu figuri canonizate informal la iconografii cu dublu sens, toate calibrate pentru a lăsa impresia de respectabilitate civică.
În fața acestui joc de umbre, apariția și vizibilizarea unor grupuri cu discurs radical a fost documentată de presă și de cercetare independentă, la granița dintre activism identitar și politică. O parte a tentativelor de instituționalizare a acestor curente a eșuat în fața barierelor legale or a pragurilor electorale, dar energia lor s a reconvertit în campanii tematice, în caravane civice cu încărcătură ideologică și în invadarea spațiului online cu narațiuni conspiraționiste și antipluraliste. S-a schimbat scena, nu partitura, iar repertoriul a rămas cel al alterofobiei și al mitologiei salvatorului național.
Spațiile memoriale și toponimia urbană au devenit teren de confruntare simbolică. Cazuri privind busturi sau denumiri de străzi asociate unor figuri compromise de istorie au reaprins dezbateri despre limitele memoriei publice. În București, disputa privind bustul lui Mircea Vulcănescu a ajuns pe agenda presei internaționale, iar intervențiile societății civile și pozițiile institutelor specializate au reamintit că legislația nu protejează doar ordinea de azi, ci și memoria victimelor de ieri. Dincolo de fiecare statuietă stă o întrebare despre ce fel de comunitate vrem să modelăm.
În plan juridic, anii recenți au adus și primele condamnări în temeiul legislației care sancționează negarea Holocaustului, trimițând un semnal clar că rețelele de negare, relativizare sau recuperare a simbolurilor fasciste nu mai pot conta pe impunitate. Cazul Zărnescu a funcționat ca un barometru al maturității instituționale, fiind consemnat de presa națională și internațională ca un moment de cotitură. Dincolo de verdictul în sine, efectul a fost unul preventiv, cu impact în mediile unde retorica revizionistă se hrănește din sentimentul că societatea nu reacționează.
Surse:
https://romania.europalibera.org/a/sentinta-sri-holocaust-antisemitism/31088231.html
disinfo.eu/publications/disinformation-landscape-in-romania
Criza ca accelerator. Pandemia, protestele și intrarea în forță în Parlament
Pe fondul pandemiei, curentele radicale au găsit o fereastră de oportunitate pe care dificil o puteau crea în vremuri calme. Scepticismul față de autoritate, anxietatea colectivă și oboseala socială au fost trecute printr un filtru ideologic care a conectat măsurile sanitare cu teme precum suveranismul, anti-elitismul și anti-europenismul. În spațiul străzii, proteste față de restricții au devenit scene unde se amestecau revendicări socio-economice legitime cu sloganuri care relativizau sau negau fundamentele științei ori ale solidarității. Presa internațională a documentat amploarea acestor manifestații la București, notând cum rețelele digitale mobilizau mii de oameni într un timp scurt.
Tot în acea perioadă, alegerile parlamentare din decembrie 2020 au surprins sistemul politic cu intrarea în forță a unei formațiuni național conservatoare, fenomen analizat pe larg în presa europeană. Contextul cu participare scăzută, oboseală pandemică și o ofertă politică percepută ca obosită a creat teren fertil pentru retorica de extremă dreaptă. Analizele post electorale au subliniat amestecul de conservatorism social, naționalism identitar și mesaj anti-establishment care a prins pe fondul erodării încrederii în partidele mainstream. Rezultatul a arătat că extremismul contemporan își poate suma o ținută parlamentară fără a renunța la ingredientele tradiționale ale alterofobiei.
Aici nu vorbim doar despre un transfer de sloganuri din piață în tribuna Parlamentului, ci despre o normalizare a repertoriului radical în limbajul curent al dezbaterii. Tema suveranismului a fost adesea cuplată cu mesaje care stigmatizau minorități sau trivializau tragedii istorice, iar internetul a devenit cameră de ecou cu difuzare multiplă prin platforme video scurte și rețele de mesagerie închise. Împreună cu valuri de dezinformare despre Uniunea Europeană și NATO, instrumentalizarea frustrărilor legate de pandemie a consolidat un public dispus să creadă în teorii ale conspirației și să respingă instituțiile tradiționale.
În acest climat, reacția instituțională a oscilat între sancțiune punctuală și apeluri la responsabilitate. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a aplicat amenzi și a emis recomandări în cazuri de discurs instigator la ură, în timp ce datele OSCE despre infracțiuni motivate de ură au evidențiat atât subraportarea, cât și nevoia de instrumente mai bune de colectare a datelor și de sprijin pentru victime. Lecția anilor de criză este clară. O societate fără alfabetizare media și fără spații de dialog autentic devine ușor de capturat de actorii radicali, care știu să transforme frustrarea în platformă politică.
Surse:
https://www.rferl.org/a/romania-aur-right-wing-party-simion-voter-despair-nationalism/30990719.html
https://hatecrime.osce.org/incidents?country=RO&year=2023
Laboratorul digital. Cum se clădește normalitatea extremismului în mediul online
După 2015, peisajul informațional s-a rearanjat în favoarea actorilor agili. Site-uri de știri cu agendă, vloguri, canale criptice de mesagerie și pagini satelit au început să funcționeze ca o mașinărie. Aceasta amestecă tematizări legitime despre corupție sau costul vieții cu narațiuni conspiraționiste, reambalând teze vechi despre puritate și dușmani interni într un ambalaj nou. Studiile dedicate peisajului dezinformării în România arată că rețelele pro Kremlin nu caută să facă Rusia iubită, ci să erodeze încrederea în Occident, în presă și în instituții, folosind teme culturale și religioase ca vectori emoționali. Acolo, între indignări legitime și țapi ispășitori inventați, se construiește normalitatea radicalismului.
Raportările independente și cele europene confirmă că narațiunile anti-UE și anti-liberalism/socialism sunt monitorizate și contracarate, dar viteza lor de propagare depășește adesea capacitatea clasică de reacție. Baza de date a EUvsDisinfo oferă studii de caz care privesc România, de la manipularea temei suveranității până la mesaje despre presupusa tiranie a Bruxellesului, toate calibrate pentru a inflama și a polariza. Răspunsul optim nu poate fi exclusiv punitiv, ci trebuie să includă alfabetizare media, parteneriate cu platformele și un ecosistem de fact checking susținut.
La nivel comparativ, rapoartele OSCE fac diferența utilă între infracțiuni motivate de ură și zona și mai extinsă a abuzului verbal, a agresiunilor non penale și a discriminării sistemice, spațiu în care actorii radicali își cresc audiența. România raportează anual către ODIHR, iar tabloul indică atât cazuri penale, cât și o mare masă de incidente care nu intră în sfera penală, dar produc costuri sociale reale pentru comunități. Această realitate obligă la politici publice care combină educația, poliția comunitară, intervențiile timpurii și sancțiuni administrative, nu doar dosare penale.
Când simbolurile interbelice sunt refolosite într o estetică minimalistă sau convertite în coduri grafice recognoscibile, ghidurile de identificare a semnelor extremei drepte devin instrumente pentru educatori, jurnaliști și instituții. De la iconografia care evită frontal interdicțiile legale până la sloganuri cu sens dublu, aceste materiale documentează o adaptare continuă. Aici, pedagogia memoriei se întâlnește cu vigilența civică, iar universitățile, muzeele și ONG urile au un rol esențial în a explica tinerilor de ce nu orice simbol vechi este o simplă piesă de decor.
https://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/14104.pdf – GHID DE CODURI, SIMBOLURI ȘI ÎNSEMNE ALE EXTREMEI DREPTE ÎN ROMÂNIA
Antidotul. Ce a funcționat, ce lipsește și cum arată următorii ani
Un reper transformator a fost momentul în care negarea Holocaustului a fost sancționată în instanță, semnalând că legislația nu rămâne doar la nivel declarativ. Cazul Zărnescu, consemnat de media națională și internațională, a arătat că atunci când se formează jurisprudență, spațiul de manevră pentru revizioniști se îngustează. Dincolo de simbolistica sentinței, efectul a fost că instituțiile au devenit mai predispuse să investigheze prompt sesizări privind cultul persoanelor vinovate de crime de război sau utilizarea de simboluri interzise.
În același timp, politicile publice post 2021 au început să lege combaterea extremismului de educație civică, de formarea profesională în Poliție și Parchet, de cooperarea cu experți independenți și de rapoarte anuale cu indicatori măsurabili. Documentele transmise către instituțiile europene și materialele de lucru la nivel guvernamental mizează pe prevenție, pe corelarea datelor și pe interoperabilitatea sistemelor. În lipsa unei arhitecturi coerente de date, fenomenul rămâne submonitorizat, iar intervențiile ajung prea târziu, când deja discursul a produs segregare în școli sau panică morală în comunități.
Peisajul rămâne însă fragmentat. Cazuri rămase nerezolvate în zona toponimiei, memorialelor sau a finanțării unor inițiative culturale cu tentă revizionistă arată că lupta cu neo-legionarismul nu se câștigă doar în săli de judecată. Aici, vocea muzeelor, a universităților, a institutelor specializate și a presei independente contează pentru a explica de ce o statuie sau un nume de stradă contează în viața de zi cu zi. Când alegem ce onorăm, alegem de fapt cine suntem, iar această alegere modelează generații.
În fine, lecția centrală a perioadei 2000 până în 2025 este că extremismul se hrănește din vidurile noastre. Unde lipsesc încrederea, transparența și competența, cresc cinismul și conspirația. Antidotul este compozit. Înseamnă execuție juridică rapidă când linia roșie e trecută, educație a memoriei istorice ca politică publică, alfabetizare media timpurie, reguli clare pentru platforme și parteneriat între stat și societatea civilă. Înseamnă și curajul jurnaliștilor de a documenta fără ambiguități și al judecătorilor de a decide fără ezitare, cu sprijinul unui cadru legal deja construit. România are instrumentele. Va conta dacă le folosește la timp.
Surse:
https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/frr_2023_romania_en.pdf – Franet National contribution to the Fundamental Rights Report 2023 – ROMÂNIA
https://legislatie.just.ro/public/detaliidocument/170057 – LEGE nr. 217 din 23 iulie 2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Sursa foto: https://buletin.de/bucuresti/video-perchezitii-la-extremistii-care-au-folosit-salutul-nazist-la-tancabesti-si-la-cei-care-au-amenintat-ong-isti-si-jurnalisti/
Dacă vrei să citești și alte articole pe teme sociale, politice sau economice, intră pe pagina de editoriale.
Articol scris de Alex Namaste : https://substack.com/@alexnamaste/p-169981925
