Nu am ales eu asta: am crescut într-o comunitate și o societate care m-au ,,ajutat” și ,,încurajat” să devin și eu un misogin.

Încă de mic am asistat la glumițe sexiste care, la prima vedere, par inofensive. Erau nelipsite și vestitele bancuri cu blonde… le mai știi. Din păcate și acum le mai auzi. Faza e că aceste așa-zise glume aparent inofensive pun o etichetă pe femei și nu este una pozitivă.

Tot ele stau la baza stereotipurilor de gen, iar misoginia se hrănește din aceste stereotipuri. Am ajuns la maturitate cu credința inconștientă că femeile ar fi inferioare, că femeile trebuie să fie cumva supuse bărbaților.

Maturitate… așa credeam eu, că sunt matur, însă gândirea mea era a unui copil de generală. La 29 de ani, când mi-am dat seama că sunt un imatur, mi-a fost greu să accept. Faza e că această mentalitate de „bărbatul este superior femeii” nu m-a ajutat, din contră: mi-a adus multă suferință în relațiile pe care le-am avut. Sfârșeam părăsit, înșelat și nu îmi dădeam seama de ce.

Ce credeam că știu despre femei

Bine, pe atunci „știam” eu de ce: pentru că majoritatea femeilor sunt instabile, profitoare, iresponsabile, toate aleargă după bani și după… știi tu continuarea. Îți sună cunoscut? Toate astea le auzi și acum în discursurile bărbaților de carton de pe rețelele sociale. Băăă, eu acum îmi dau seama când scriu asta :)))) trebuia să fac și eu content ca și ei, aș fi prins bine la public :))))) glumesc, evident.

Mi-a plăcut să citesc și cred că asta m-a salvat. Am fost mereu fascinat de felul în care funcționăm noi ca oameni și am început să citesc fel și fel de cărți care să mă ajute să înțeleg de ce gândesc cum gândesc. Mi-am dat seama de un lucru: după 3 relații cu 3 femei diferite, eu eram singura constantă. Oare problema nu era la mine?

Cititul și terapia m-au salvat

Nu or fi toate femeile proaste și eu singurul deștept. Atunci a fost primul moment de „aha”. Si ghici ce, am avut dreptate: eu eram prostul și îngâmfatul, nu femeile. Mi-a fost greu să recunosc, să accept. Am început să studiez și mai profund, am început să fac terapie, și treptat lucrurile au început să prindă sens. Aici a fost cumva și momentul în care mi-am dat seama că societatea m-a mințit: m-a mințit prin felul în care m-a îndoctrinat cu idei idioate despre cum funcționează relațiile.

Aceste două cărți au făcut mare lumină în mintea mea:

Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus – John Gray
Marte și Venus se împacă – John Gray

Vreau să specific un lucru: aceste cărți trebuie citite cu mintea deschisă și fără să îi impui partenerei de viață să le citească și ea. Tu, ca bărbat, trebuie să fii atent la ce spune autorul despre felul în care tu ar trebui să te comporți și cum ar trebui să privești femeia. Partenera mea de viață nu a citit niciodată aceste cărți, dar felul în care mi-au schimbat mie direcția de gândire ne-a ajutat pe amândoi.

Podcasturi în această direcție nu prea erau prin 2020 (în limba română mă refer), însă unul care simțeam că îmi dă palme și mă responsabiliza era al lui Zoltan Veres. Nu mai auzisem pe nimeni să țină atât de mult partea femeilor și, în prima fază, mă enerva, mi se părea că e un ,,lingău” care vrea să pară ,,șmecher”, așa cum cred acum și alții despre mine (poti vedea comentariile de pe conturile mele de social media). El nu ținea partea femeilor, el vorbea o realitate pe care foarte puțini alegeau sa o vada. De aici ai putea să începi.

Cum începi să nu mai fi misogin?

Trebuie să înțelegi un lucru, dacă ai ajuns să citești până aici: nu va fi ușor. Eu și în acest moment fac terapie, citesc, pentru că nu poți schimba peste noapte 30 de ani de viață trăiți într-o mentalitate idioată. Dacă o să începi să studiezi felul în care creierul nostru funcționează, vei înțelege de ce nu se poate peste noapte.

Vreau să te las cu un gând: dacă vezi că există atât de mult conținut care judecă femeile și atât de mulți bărbați care îi susțin pe acești creatori, tu nu ai vrea să fii DIFERIT?

Misoginia nu afecteză doar partea de relaționare. Misoginia afectează atât viețile bărbaților, cât și pe cele ale femeilor, din toate punctele de vedere: nu există egalitate de șanse, femeile sunt văzute de multe ori doar ca incubatoare pentru copii, menajere și bucătărese în casă. Tot misoginismul reduce bărbații la calitatea de provider al relației și îl aduce în punctul de a avea burnout, depresie sau anxietate din cauza presiunii emoționale.

De departe cea mai înfricoșătoare manifestare a misoginiei este femicidul: bărbați care ucid alte femei, în special partenere și foste partenere doar pentru ca sunt femei. Despre cum se manifestă misoginismul, cum afectează societatea și se ce poate face, vom discută într-un articol viitor.

Articol scris de Ionut Iurescu https://www.tiktok.com/@ionutiurescug