42 de femicide până astăzi…
Femeia are voie să ocupe spațiu, însă doar cât îi permitem noi.
Asta e regula nescrisă a societății românești. O societate profund misogină, unde femeile sunt omorâte de partenerii lor, deși au ordine de protecție.
În lumina celor 42 femicide din acest an, m-am tot gândit de ce am ajuns în halul ăsta.
Răspunsul evident este că am normalizat violența fizică prin exemple din familie: o mamă, o mătușă, o bunică bătute de soț. Femei care au rămas în relație nu din slăbiciune, ci din rușine. Acea rușine sufocantă, indusă de ideea că plecarea ta, nu violența lui, ar fi cea care distruge totul.
Și totuși, ce-a fost înainte de normalizarea violenței fizice? Oare nu abuzul verbal și emoțional al părinților noștri, care ne-a modulat la un nivel atât de profund, încât nici nu mai știm momentul T0? Am învățat să îndurăm de mici. Fiindcă prima dinamică victimă-agresor a fost în familie.
Astfel, urletul părintelui devine urletul agresorului, revoltat că n-ai încălzit supa. Jucăria aruncată devine sertarul trântit de nervi, fiindcă l-ai făcut de râs în fața prietenilor. Desertul primit după bătaia părintelui devine bijuteria primită după bătaia partenerului.
Și nu în ultimul rând, amenințarea ‘N-o să reușești fără mine’, care te convinge că supraviețuirea ta depinde exclusiv de ei.
Dincolo de incompetența autorităților, tragedia celor 42 femicide are rădăcini în condiționarea noastră socială. În complicitatea familiei și a comunității, care prețuiesc aparențele indiferent de costuri. Pentru că nu-i așa, rufele nu se spală în public.
Ei bine, eu le spăl. Pe 19 octombrie, de la ora 15, la Marșul Împreună pentru siguranța femeilor. Vino și tu să ocupi spațiu!
Pentru femeile care au fost omorâte.
Pentru femeile care n-au resurse să plece.
Pentru femeile care au plecat, dar încă se simt vinovate.
Dacă vrei să citești și alte articole pe teme sociale, politice sau economice, intră pe pagina de editoriale.
Autor: Maria Tudoran – https://www.instagram.com/_mariatudoran/
